Dacă în 1990 una din cinci locuinţe nu avea pardoseală, în
prezent, doar 6% din case au pământ pe jos. Practic, acum toate au
energie electrică, în timp ce acum 20 de ani una din zece locuinţe
nu era dotată cu asa ceva. O zecime din mexicani nu au canalizare,
dar numerele stau mult mai bine decăt acum două decenii, când doar
una din trei locuinţe avea.
Mult mai interesant este ce au aceşti oameni în case.
Majoritatea caselor sunt dotate cu televizoare (93%), în timp ce
doar 82% au frigidere, iar doar 65% au duşuri. Curios lucru dacă ne
gândim că este vorba de o ţară în care temperaturile sunt foarte
ridicate iar televiziunea transmite programe îngrozitoare.
La fel de bizar este şi faptul că deşi tarifele practicate de
reţelele de telefonie mobilă sunt unele dintre cele mai ridicate
din lume, două treimi din mexicani au un telefon mobil, deşi doar
patru din zece au unul fix.
Numărul vorbitorilor de limbi indigene este mai mare decât în
anul 2000, ajungându-se la 6,7 milioane de persoane care comunică
în nahuatl sau alte limbi din familia maya. În acelaşi timp,
numărul de persoane aflate în imposibilitatea de a vorbi spaniolă a
scăzut.
Acest lucru se datorează în mare parte sistemului de învăţământ,
care a evoluat în ultimii ani. Mai puţin de 2% din tineri sunt
analfabeţi, comparativ cu o treime, câţi erau în ani ’70.
Capitala, deşi pare că este suprapopulată, a înregistrat o
scădere a populaţiei cu şase procente în ultimii cinci ani. Baja
California Sur, cea mai slab populată zonă a Mexicului, a obţinut o
creştere de 10% a numărului de locuitori, datorită turismului şi a
unei „explozii” de pensionări.
Şi numărul rezidenţilor străini s-a triplat în ultimii ani,
ajungându-se la aproape un milion.
Sursa:
The Economist